V-ati intrebat, poate, ce inseamna 15W-40 si de ce este mai bun vara decat 15W-30. Sau de ce iarna un 0W-40 este mult mai indicat decat un 10W-50?
Articolul de fata incearca sa lamureasca aceasta dilema.
Sa plecam de la inceputuri; inceputurile automobilului, desigur! In acea perioada, nu exista nici o metoda pentru a descrie
capacitatea de lubrefiere a uleiului la atingerea temperaturii de lucru, de 100°C. S-a constatat ca aceasta este direct
proportionala cu vascozitatea uleiului la temperatura respectiva: un ulei mai vascos avea un factor de ungere mai bun. Si aici
a intervenit Societatea Inginerilor de Automobile (Society of Automotive Engineers). SAE, infiintata in 1911, a propus standardul
care ii poarta numele, prin calcularea timpului mediu de scurgere a uleiului respectiv printr-un orificiu dat.
Gradul de vascozitate SAE nu este altceva decat intervalul de timp exprimat in secunde. Insa, pentru a nu zapaci publicul cu diverse
cifre, SAE a propus sistemul in trepte: astfel daca un ulei auto are timpul de scurgere intre 5 secunde si 14 secunde, acesta are
gradul de vascozitate SAE 10, si tot asa pana la SAE 50.
Bun, veti zice, dar ce este cu particula 10W din specificatiile SAE?! In 1952 a devenit evident ca anumite motoare nu vor putea fi pornite, pe timpul iernii,
cu uleiuri cu SAE 30. Astfel s-a luat in calcul si vascozitatea uleiului respectiv la 0°C. SAE 15W si SAE 25W au fost adaugate mai tarziu pentru a mari gradul
de acuratete a indicelui SAE.
Modalitati de clasificare a uleiului de motor
La baza sistemului national de marcare a uleiurilor de motor stau datele referitoare la apartenenta uleiului la una din clasele de vascozitate si unei grupe
de proprietati de exploatare.
Clasificarea uleiurilor in functie de vascozitate (norma SAE)
In majoritatea tarilor dezvoltate din lume, clasificarea uleiurilor de motor in functie de viscozitate, folosita uzual, este cea stabilita
de SAE (Societatea americana a inginerilor de automobile) in standardul SAE J300 DEC 99, care a intrat in vigoare in luna august 2001.
Aceasta clasificare cuprinde 11 clase; 6 de iarna - 0w, 5w, 10w, 15w, 20w, 25w (w - winter, iarna) si 5 de vara - 20, 30, 40, 50, 60.
Pentru uleiurile multigrad se foloseste notarea dubla cu cratima, prima notare indica clasa de iarna (cu indicele w), iar a doua notare indica
clasa de vara, de ex. SAE 5w-40, SAE 10w-30 etc.
Uleiurile de vara sunt caracterizate de 2 valori maxime de vascozitate la temperaturi scazute (dinamica) si valoarea minima a vascozitatii cinematice la 100°C. Uleiurile de
vara sunt caracterizate de limitele vascozitatii cinematice la 100°C, de asemenea valoarea minima a vascozitatii dinamice la temperatura ridicata ( 150°C) si gradientul
vitezei de circulatie 106 c-1.
Concluzie:
-cu cat este mai mica cifra din fata literei "W" (SAE), cu atat este mai mica vascozitatea uleiului la temperatura scazuta si, respectiv, pornirea
la rece a motorului este mai usoara.
-cu cat este mai mare cifra care se afla dupa cratima (SAE), cu atat este mai mare vascozitatea uleiului
la temperatura ridicata si mai sigura ungerea motorului la temperaturi ridicate ale mediului (vara, canicula etc).
Clasificarea uleiurilor de motor in functie de proprietatile de exploatare (normele API si ACEA)
Cea mai cunoscuta clasificare internationala a uleiurilor de motor in functie de domeniul de folosire si nivelul proprietatilor de exploatare
este clasificarea API (Institutul american de petrol). De la data implementarii (1947) aceasta clasificare a fost de nenumarate ori completata,
desi principiul de impartire a uleiurilor in 2 categorii (S si C) s-a pastrat pana in prezent. In acest sistem de clasificare, uleiurile de
motor se noteaza cu simbolul format din 2 litere. Prima litera indica categoria: din categoria "S" (Service) fac parte uleiurile pentru motoarele
pe benzina in 4 timpi, din categoria "C" (Comercial) fac parte uleiurile destinate pentru motoarele de transport auto diesel, pentru tehnica
de constructie in afara celei rutiere si agricultura. Uleiurile universale sunt cele care pot fi folosite pentru ungerea motoarelor pe benzina
si diesel. Cea de a doua litera indica grupa uleiului in functie de caracteristicile de exploatare. Cu cat litera este mai indepartata de inceputul
alfabetului latin, cu atat este mai ridicat gradul caracteristicilor de exploatare ale uleiului de motor.
Specificatii API - categoria "service" (SA - SL) (motoare benzina)
SA - Pentru motoare foarte vechi, fara cerinte de performanta. Folosita numai atunci cand este ceruta in mod special de fabricant.
SB - Pentru motoare foarte vechi. Folosita numai atunci cand este ceruta in mod special de fabricant.
SC - Pentru motoare fabricate pana in anul 1967.
SD - Pentru motoare fabricate pana in anul 1971.
SE - Pentru motoare fabricate pana in anul 1979.
SF - Pentru motoare pe benzina fabricate dupa 1980, pana in anul 1989. in comparatie cu SE asigura o curatire mai buna a partilor active ale motorului si reducerea depunerilor,
rezistenta la oxidare si protectie la uzura mai ridicate.
SG - Pentru motoare fabricate dupa 1980, pana in anul 1993 inclusiv. Recomandat la autoturismele si autoutilitarele pe benzina. Aditivare mai ridicata in comparatie cu SF.
SH - Pentru motoare fabricate pana in anul 1996 inclusiv. Valabil incepand cu 1993, contine un sistem de asigurare a calitatii care in comparatie cu SG asigura in mod mai sever
proprietatile uleiului.
SJ - Pentru toate motoarele folosite in prezent. A fost introdusa in clasificarile API dupa 1996. Este mai eficienta decat SH in ceea ce priveste stabilitatea la oxidare la
temperaturi inalte, compatibilitatea cu catalizatorul, spumare redusa.
SL - Cea mai inalta clasa de performanta pentru motoarele pe benzina dupa clasificarea API. A fost introdusa incepand cu iulie 2001. Standard inca in vigoare.
SM - Cea mai inalta clasa de performanta pentru motoarele pe benzina dupa clasificarea API. A fost introdusa incepand cu noiembrie 2004. Pentru toate motoarele performante produse
in prezent, avand o protectie imbunatatita impotriva depozitelor si lucrului l temperaturi scazute. Unele uleiuri pot primi specificatia "Energy Saving".
Specificatii API - categoria "comercial" (CA-CH-4) (motoare Diesel)
CA - CC - Pentru motoare diesel pana in 1965.
CD - Valabil din 1965, lubrifiant pentru motoare diesel de sarcina mare, supraalimentate. Contine aditivi DD mai eficienti.
CE - Lubrifiant pentru motoare diesel de mica si mare viteza, cu sarcina ridicata, supraalimentate. Aditivat moderat, asigura consum redus de ulei.
CF - A fost introdus in 1994. Pentru motoare diesel cu sau fara injectie indirecta, incluzand si pe cele care folosesc combustibil cu sulf peste 0,5%. inlocuieste specificatia
API CD.
CF-2 - Introdusa in 1994. Pentru motoare cu sarcina mare, in doi timpi.
CF-4 - Introdusa in 1990 . Pentru motoare diesel in patru timpi, de mare viteza, aspirate natural sau supraalimentate. Poate fi folosita in loc de API CD sau CE.
CG-4 - Introdusa in 1995. Pentru motoare diesel in patru timpi, cu sarcina mare, care folosesc combustibil sub 0,5% sulf. Uleiurile CG-4 sunt recomandate la motoarele care
indeplinesc standardele de emisii din 1994. Poate fi folosit in loc de API CD, CE si CF-4.
CH-4 - Introdusa la 1 decembrie 1998. Pentru motoare diesel in patru timpi, de mare viteza, care indeplinesc standardele de emisii din 1998. Uleiurile CH-4 sunt special
aditivate sa fie folosite cu combustibili sub 0,5% sulf. Asigura o uzura mai redusa la ghidajele de supape, tratare mai eficienta a funinginii si performante mai ridicate.
Poate fi folosita in loc de API CD, CE, CF-4 si CG-4.
CI-4 - Introdusa in 2002. Pentru motoare diesel in patru timpi, de mare viteza, care vor indeplini in 2004 standardele de emisie implementate in 2002. Standardul CI-4 este
destinat motoarelor prevazute cu sistem de recirculare a gazelor arse si destinate motoarelor Diesel ce folosesc o motorina cu o concentratie de pana la 0.5% sulfuri. Pot fi
folosite in locul uleiurilor care indeplinesc standardele CD, CE, CF-4, CG-4, CH-4. Unele uleiuri pot primi specificatia CI-4 Plus.
CJ-4 - In Septembrie 2006, API a inceput certificarea uleiurilor si pentru standardul CJ-4. Acesta se adreseaza motoarelor in 4 timpi Diesel, echipate sisteme de control al
emisiei cu filtre de particule si alte sisteme moderne.
Specificatiile ACEA (Asociatia Constructorilor Europeni de Automobile) pentru uleiul auto:
A1 - Ulei multigrad pentru motoare pe benzina, stabil la forfecare la temperaturi medii, asigura economie de combustibil.
A2 - Ulei multigrad de vascozitate normala pentru motoare pe benzina.
A3 - Ulei multigrad stabil la forfecare, de mica volatilitate. Proprietati foarte bune de curatire, stabilitate excelenta.
B1 - Ulei pentru motoare diesel, stabil la forfecare la temperaturi medii si sarcini mici, asigura economie de combustibil.
B2 - Ulei pentru motoare diesel de sarcina mica.
B3 - Ulei pentru motoare diesel de sarcina mica. Depaseste prescriptiile B1, B2 privind conditiile de uzura, depuneri si formarea de funingine.
B4 - Avantajos, in primul rand, in motoarele diesel cu injectie directa.
E1 - Ulei pentru interval normal de schimb, motoare usor supraalimentate.
E2 - Ulei pentru interval normal de schimb, motoare mediu supraalimentate.
E3 - Superior normei E2-96, ulei SHPD, asigura curatenie si protectie antiuzura impecabila. Satisface EURO 1 si EURO 2.
E4 - Norma mai severa decat E3, asigura cel mai lung interval de schimb.
E5 - Asigura curatire mai buna a pistonului, protectie ridicata la uzura, stabilitate mai buna la oxidare.
Fara a tine cont de prioritatea din punct de vedere istoric, in prezent clasificarea americana API si-a pierdut monopolul in Europa. Tinand cont de faptul ca
principalele criterii ale caracteristicilor de exploatare sunt rezultatele testarilor pe motoare speciale de serie, deosebirile din punct de vedere al constructiei
si metodologia determinarii proprietatilor uleiurilor de motor au condus la aparitia clasificarii europene ACEA.
Asociata europeana a producatorilor de automobile (ACEA), care cuprinde cele mai renumite companii producatoare de masini: BMW, DAF, Ford of Europe, General Motors
Europe, MAN, Mercedes-Benz, Peugeot, Porche, Renault, Rolss-Royce, Rover, Saab-Scania, Volkswagen, Volvo, FIAT etc., a introdus incepand cu 1996 o noua clasificare
a uleiurilor de motor care se bazeaza pe metodele europene de incercare, de asemenea foloseste cateva din metodele recunoscute americane de incercare pe motoare si
fizico-chimice conform API, SAE si ASTM. Aceasta clasificare a inlocuit clasificarea existenta de la mijlocul anilor 90 a CCMC (Comitetul producatorilor din tarile pietei comune).
Incepand cu 1 martie 1998 cerintele fata de caracteristicile de exploatare ale uleiurilor de motor s-au inasprit ceea ce si-a gasit reflectarea in noul standard
European ACEA-98. In anii 1998-99 s-au adus precizari si completari la clasificarea ACEA 98-99 prin excluderea claselor vechi si includerea claselor noi, ale caror
cerinte sunt obligatoriu de indeplinit incepand cu 1 septembrie 2000. In anul 2002 a fost revizuita clasificarea uleiurilor de motor sub forma standardului ACEA 2002.
S-a stabilit ca introducerea claselor noi sa se faca incepand cu 1 februarie 2003.
Spre deosebire de clasificarea Americana API, in care pana in prezent nu au fost evidentiate intr-o clasa de sine statatoare uleiurile pentru autoturismele diesel, cea europeana -
ACEA clasifica uleiurile de motor in trei grupe principale in functie de destinati acestora:
A - pentru motoarele pe benzina;
B - pentru autoturismele diesel;
C - pentru motoarele diesel de camioane.
In interiorul fiecarei categorii caracteristicile de exploatare ale uleiurilor respective sunt evidentiate in grupe separate, notate cu o cifra dupa litera.
Cu cat cifra este mai mare cu atat motorul functioneaza in conditii mai severe si, respectiv, sunt mai mari cerintele fata de calitatea uleiului. Ultimele doua
cifre (cu cratima) din marcajul uleiului indica anul introducerii categoriei respective. Pentru cateva clase noi a ramas valabila notarea din vechea clasa, insa cu
adaugarea ultimului numar de fabricare.
<-- Cum alegem uleiurile auto - Partea intai
Pret - 130.20 Lei
